Anii ‘90 au fost pentru mine cei mai frumosi si cei mai creativi. Fotografiile facute pentru agentiile la care am lucrat in acea perioda mi-au schimbat viata.“Nu ne vindem tara” era sloganul la moda. Multi mi-au reprosat ca am stricat imaginea Romaniei, dar eu nu sunt de accord cu asta - tin minte ca Pierre Cardin si Jethro Tull se nimerisera si ei la un moment dat in mijlocul “petrecerii” dar nimeni nu a fost interesat. Scotocind in propria istorie pentru a-si putea hrani golul propriei democratii, Romania si-a trait primii ani ai tranzitiei intr-un continuu du-te vino : un avant spre cer si apoi un coboris si mai abrupt in infernul propriei noastre inocente. Am alergat pe strazi, ne-am plans mortii, am chemat minerii, ne-am luat pasapoartele, ne-am scos caii si carutele de la CAP, am privit brazda de pamant care ne-a transformat in chiaburi si-apoi am dat fuga la Sexy Club pentru a privi capitalismul. Jos una, sus cealalta - totul se rotea intr-un continuu balans isteric. Usor usor visul s-a nauit si cu privirea pierduta in asteptarea barcii de salvare ne-am asezat iarasi la cozi - de data aceasta pentru vize si nu pentru salam de soia.
